miercuri, 2 iulie 2008

Azi


Petalele florilor de cireş cad

pe maşină. Iar o pasăre

Zboară. Garajele ne-au

stricat locul de joacă

iar interfoanele ne îngrădesc

libertatea.Uşi de termopan

închid blocuri ce nu sunt

gri. Acum sunt galbene sau

albastre. Pe ici, pe colo, ferestrele

vechi, de lemn par dinţii lipsă

dintr-o gură ce nu e perfectă.

Prea multă tehnologie.

Prea puţină naturaleţe

Fatul meu Frumos


Pe biroul unei camera

Arde o lampă

Ea este singura sursă

De lumină

Pentru un poet ce are

Părul negru.

Stă cocoşat şi scrie

Grăbit o poezie.

Mirosul ce îl emană

Este plăcut

Miroase ca o floare care

Stă să moară

Şi lupta pentru a-şi

Menţine mirosul

Ce odata a fost plăcut.

Eşti tu.

Mon ange


Il est un ange.

L’ange de ma vie

Dont que j’ai rêvé

Quand j’étais petite.

J’adore mon ange…

Mon ange est beau

Mon ange est charmant

Il est tout ce que je veux.

Mon ange est divin.

Mon ange a des ailes

Pour me porter chez Dieu

Pour voir son sourire.

Quand mon ange pleure

Il pleut

Mais mon ange sourit

pour moi.



(multumesc pt poza http://dreamweaver7.deviantart.com/)

Vraja


Atingerea luminii mă lasă rece

Şi un fior mă trece

Dispari odată

Fiinţă blestemată

Tu nu poti înţelege, fiinţă,

Că eu sunt plină de căinţa

Şi păcatele-mi atârnă

de gât? Ca o furtună

Ai venit in viaţa mea

Dar te rog să ieşi din ea!

Ia amintirile şi pleacă!

Pleacă!Pleacă!Pleac-odată!

Ia cu tine clipele frumoase…

Şi pleacă…

fiinţă blestemată.

Cum e sa mori


Întâi de toate, copilăria

Urmată de prima sărbatoare

fie Crăciunul, fie Paştele…

cadouri, persoane dragi.

Tragi în piept ceea ce pare

O ultimă gură de aer…

Închizi ochii pentru a-i

Redeschide şi vezi lume

În jurul tău…

Păpuşi..locuri dragi..

prieteni din copilărie..

prima păpuşă,primul sărut..

aparent e doar o iluzie..

Ia-ţi adio!

duminică, 15 iunie 2008

Lacrimi la doză


Poate că ar trebui să

îmi culeg lacrimile

şi să le vând

la doză.

Stocul este nelimitat

Mulţumită ţie!

Aşa că… vino!

Serveşte o doză de lacrimi!

Misterul foilor imbatranite


Un pix scrie fără încetare

În speranţa ca ochii îl vor vedea

Sau ca urechile îl vor auzi.

Dar timpul trece

Pasta se şterge

Iar foile îmbătrânite mor.

Pixul e aruncat într-un colţ şi vrea

Să fie văzut

Să fie auzit…

Dar ochii nu văd

Urechile nu aud…

Iar pixul moare

Fiorul rece


fără să vrei, simţi

fiind fără gând, minţi

încet, curgându-ţi prin vene

neţinând cont de vreme

te stingi încet in pragul vieţii

uiţi bucuria, roua dimineţii

uiţi de tristeţe, de florile verii

simţi sărutul crud al morţii

uiţi că ai iubit odat, cândva

uiţi ceea ce iţi dă iubirea

simţi ca viaţa nu mai e in tine

si ştii că ai murit...ştii bine

Slalom printre rame moarte


Pentru că ceea ce simt eu pentru tine

este un slalom de sentimente

Şi pentru că tot ce îmi doresc

este sa te vad zâmbind

Fac tot ce pot.Fac slalom

printre oameni răi

şi încerc să fac tot ce pot

ca să fie bine..Scriu poezii,

ascult muzica ce îţi place..

Mă sacrific şi o iau la goană

Printre râmele moarte.

Doar ca să ajung la sufletul tău.

Mă sacrific…printre râme moarte…