Poate că ar trebui să
îmi culeg lacrimile
şi să le vând
la doză.
Stocul este nelimitat
Mulţumită ţie!
Aşa că… vino!
Serveşte o doză de lacrimi!
duminică, 15 iunie 2008
Misterul foilor imbatranite
Un pix scrie fără încetare
În speranţa ca ochii îl vor vedea
Sau ca urechile îl vor auzi.
Dar timpul trece
Pasta se şterge
Iar foile îmbătrânite mor.
Pixul e aruncat într-un colţ şi vrea
Să fie văzut
Să fie auzit…
Dar ochii nu văd
Urechile nu aud…
Iar pixul moare
Fiorul rece
fără să vrei, simţi
fiind fără gând, minţi
încet, curgându-ţi prin vene
neţinând cont de vreme
te stingi încet in pragul vieţii
uiţi bucuria, roua dimineţii
uiţi de tristeţe, de florile verii
simţi sărutul crud al morţii
uiţi că ai iubit odat, cândva
uiţi ceea ce iţi dă iubirea
simţi ca viaţa nu mai e in tine
si ştii că ai murit...ştii bine
Slalom printre rame moarte
Pentru că ceea ce simt eu pentru tine
este un slalom de sentimente
Şi pentru că tot ce îmi doresc
este sa te vad zâmbind
Fac tot ce pot.Fac slalom
printre oameni răi
şi încerc să fac tot ce pot
ca să fie bine..Scriu poezii,
ascult muzica ce îţi place..
Mă sacrific şi o iau la goană
Printre râmele moarte.
Doar ca să ajung la sufletul tău.
Mă sacrific…printre râme moarte…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
